Capitolul 2 - Profil fizic

- Și cum a fost la muncă azi? mă întreaba B.

 A venit să mă ia să mergem mai stăm la o terasă ceva. N-aveam chef de vorbă, plictisită încă de ultimile 20 de minute de stat degeaba.

- Bine... nimic special.

- Ai avut de lucru?

- Am avut ceva...

Priveam pe geam la blocurile gri și triste. Încă mai dogorea... ce bine ar fi să plouă. B. este ”iubitul” meu, dar nu-l iubesc deloc. Adică, ba da, îl iubesc ca prieten, dar nu e pasiunea aia arzătoare între noi. A fost la început acum câțiva ani, când ne-am cunoscut. A ținut doar un an, doi, cât ne-a luat să ne obișnuim unul cu altul. Acum parcă ne întâlnim ca prieteni. Nici macar nu ne mai sărutăm, ce să mai zic de altceva. Ne-am obișnuit prea mult, el îmi știe mie defectele, eu pe ale lui... Ne complacem așa în situația asta de câșiva ani. Lui cred că îi e frică să înceapă o altă relație, e mai comod, deși susține că nu vrea să ne desparțim pe motiv că mă iubește prea mult, că sunt prima și singura...

- Ai bani?

- Nu! N-ai tu?

 Mda... normal că am, întodeauna am, pe asta te bazezi mereu. L-am învățat prost. În mod obișnuit se spune că băiatul trebuie să achite nota, sau în cel mai rău caz se împarte. Nu și la noi... La noi eu achit mereu! Parcă e târfa mea... o scot în oraș, îi dau să mănânce, să bea, ocazional îi fac și cadouri... Și io cu ce mă aleg? Măcar să presteze ceva...

- I-ai sunat și p-ăia?

- Da, ne întâlnim cu ei acolo. Înainte să ajung la tine i-am sunat.

   Ok. Bine că măcar n-o să stau singură cu tine la masă, să ne uităm unul la altul ca doi proști. Nu mai avem de mult ce să ne spunem... e urâtă singurătatea în doi.

   Nu am fost niciodată îndragostită de el. De fapt n-am fost niciodată îndragostită de nimeni! Mi-aș dori să simt și io fluturași în stomac și emoțiile primei întâlniri, primului sărut... Dar n-a fost să fie. M-am jucat... Toți tipii cu care am ieșit au fost ca un test pentru mine, să îmi demonstrez că pot să-i fac să mă placă, să se îndragostească de mine. Și l-am nimerit p-ăsta de care nu mai pot scăpa. Eram puștoaică tâmpită, mă credeam cea mai frumoasă și mai deșteaptă, mă vopseam blond platinat, mă îmbracam sumar și mă pozam peste tot, ca orice pițipoancă veritabilă care se respectă. M-am maturizat, mi-am dat seama că nu sunt ce-a mai frumoasă nici pe departe, și m-ai am de lucrat la partea cu deșteptăciunea, încă am impresia că am întodeauna dreptate și că io știu mai bine. Mă simt bine cu mine, nu am complexe, mă accept așa cum sunt, și cred că fiecare om e frumos în felul lui. Mă iubesc și mă pun mai presus decât oricine. Am un ego dezvoltat.

  L-am plăcut pe B. ca bărbat. E genul meu, are 26 de ani, brunet, usor creț, ochii negrii, maxilar cu puternice trăsături masculine, buze pline,ten mai măsliniu, bine făcut, spate lat, a făcut mult sport în adolescență și s-a dezvoltat frumos, dar acum că nu mai face a început să se îngrașe. Spraâncene arcuite și dese, păros, bărbos, îl mai iau la mișto și îi spun că el nu s-a dezvoltat complet din maimuță. Are trăsături ușor de afro, datorită nasului mai lat, îl mai tachinez și-l fac gipsy că știu că e rasist și se oftică. E mai înalt ca mine, dar asta nu e o situație deosebită, că toată lumea e mai înaltă decât mine la 1,60 ai mei.

   Deci am intrat în cartier, ne apropiem de terasă. Unde ne așteaptă prietenii lui. Beau cu ”vagabonții” in seara asta. Cum îmi place mie să zic. El nu bea niciodată, că e cu mașina și trebuie să mă ducă pe mine acasa. Dacă mă alcoolizez bine poate îl invit la mine. Prietenii lui se simt foarte în largul lor cu mine, parcă sunt una de-a lor, doar că port fustă. N-au nici un stres să înjure, să povestească chestii porcoase sau scârboase, să își spună intimitățile sau să îmi ceară părerea. Mă înțeleg mai bine cu băieții, întodeauna m-am înțeles, încă din liceu, când doua treimi erau băieți. Sunt mai vulgari, dar sunt mai puțin răutăcioși decât fetele. Stând mereu cu ei m-am obișnuit să vorbesc urât. Am ajus mai spurcată de gură ca o șefă de târfe în tractir. Pot să mă controlez doar în situații formale.

- Ce faceți fiiilor? zice B.

- Oooo, ne onorați cu prezența?

- Hai, mă, nu mai ajungeați odată?

- Ne-am oprit pe Glucozei să ne uităm la unii cum împingeau la avion! răspund io cu chef de caterincă. Voi ce faceți?

- BEM! Fără tine. Vezi că ești în urmă cu o bere!

- Faci cinste? arunc un zâmbet și scot limba.
Vine ospătarul să ne ia comanda.

- Un Heineken pentru mine, și o cafea cu lapte și o apă pentru ăsta micu`, dau comanda și-i fac cu ochiul ospătarului.

Prietenii lui izbucnesc în râsete. El se uită puțin încruntat la mine. Se uită la tipul din fața lui și începe:

- Bă Ducky., m-a înebunit Maria (Maria fiind mama lui Ducky.). Numai pe capul meu stă nebuna, cică e tactu` plecat de acasă, că n-o mai bagă în seamă, m-a epuizat... mdaa...să înceapă glumele de mame.

.......................................................................

   Plecăm ultimii din tersasă ca de obicei. Am băut vre-o 6 sticle de bere și am fumat un pachet de țigări. Ne luăm la revedere și io mă urc la B. în mașină. Sunt amețită.

- Rămâi la mine?

- Unde dracu` să rămân la tine, când io mâine dimineață sunt la muncă? se răstește B. la mine. O arde ca bătrânii, în loc să piardă nopțile acum cât e tânăr.

Scuze că am întrebat, n-o să se mai repete. Îmi pare rău că am avut inițiativa să te f... . Știi că se întămplă doar când sunt beată, dar chiar și așa n-o să repet oferta prea curând.

- Mâine ce faci? Ești liberă?

- Ești retardat sau îți place să pui întrebări aiurea? Nu îți intră și ție odată în nuca aia că lucrez o zi da una nu? răspund iritată.

Suntem iar singuri în doi. Cu o tăcere apăsătoare și chef de ceartă. Ca de obicei. Două caractere încăpățânate și orgolioase, El mai încăpățânat decât mine, io mai orgolioasă.

- Oprește aici la magazin.

- De ce?

- Că vreau să-mi iau țigări. Și încă doua doze de bere. Trebuie să-mi fac norma de 8.

- Nu mai bea atât!

- Nu-mi mai zice tu mie ce să fac! Poate ai uitat, dar din cauza ta, idiotule, am prins gustul alcoolului. Tu ești ala care timp de 2 ani, apoape în fiecare zi veneai la mine cu câte ceva de băut. Vin, bere... Și în plus dacă rămân alcoolizată nu mai am dorința de a ne desparți. Și tu știi asta.

- Deci ce iau?

- Un pachet de țigări, slims, și două doze de Heineken sau Carlsberg, vezi și tu ce are. Na bani.

Aștept să vină de la magazin, cu privirea și gândurile aiurea.

- Câte cafele bei? Cred că e a șaptea pe ziua de azi. O să îți crape inima de la atâtea cafele! Scoate un sunet de indignare, și evită să-mi dea replica. Dă-mi restul!

- Mai lasă-mi și mie niște bani că până îmi iau salariul nu mai am deloc.

- Da ce faci frate tu cu salariul tău? Nu muncești pe bani? Muncești pe ghinde? Ce faci tu cu banii de mereu nu-i ai? Te duci la curve?

- Io am salariu fix, nu ca tine!

- Nu e problema mea! Trebuie să te descurci! Mai i-ați un servici! Mâncare nu cumperi, întreținere nu plătești, că se ocupă măta și tactu`, copii n-ai de crescut! Nu înțeleg pe ce cheltui tu banii, cu mine nu-i cheltui sigur! am izbucnit io nervoasă.

  Am ajuns în fața blocului meu. A oprit.

- Noapte bună! îmi zice el aplecându-se spre mine să mă pupe.

- Noapte bună! răspund io ieșind repede din mașină și trântind portiera.

- Afurisito! am auzit în timp ce mă îndreptam spre intrarea blocului.

  Am descuiat ușa și am fost întâmpinată de pisica mea. Am luat-o în brațe și am smotocit-o puțin. M-am schimbat în grabă, apucând un tricou pătat și o pereche de pantaloni scurți. Toate hainele mele de stat prin casa sunt pătate, le folosesc pe post de cârpă.

  M-am așezat în fața oglinzii să-mi prind părul. Mă enervează că au ramas urme de blond în el. N-am vrut să fac o schimbare bruscă, așa că în urmă cu câteva luni mi-am facut niște șuvițe șatene peste blond. Mă săturasem de el blond, io mă plictisesc repede de orice, oricum. Așa mi se întâmplă mereu, când am vreo criză de personalitate îmi schimb culoarea părului. De data asta m-a determinat faptul că făcusem alergie la vopseaua de păr. Mi se înroșea pielea capului groaznic, mă mânca timp de o săptămână, două, și faceam cojițe. Mi-am zis că sănătatea mea e mult mai importanta decât esteticul, și oricum toate pițipoancele sunt blonde. Io vreau să fiu diferită. Culoarea mea naturală e oricum mai frumoasă. Vara se deschide spre blond și iarna se închide spre șaten închis.

  Am o față comună? Banală? Mă privesc în oglindă și-mi analizez trăsăturile. N-aș zice chiar banal... Îmi place să îmi păstrez sprâncenele cât mai naturale și mai groase, așa că nu mă pensez excesiv. Femeile cu sprâncenele mai groase par mai tinere, dar nu e cazul meu să nu vreau să-mi arăt vârsta. Mă pensez cât să vină arcuite și să par ușor încruntată, chiar și atunci când am fața relaxată. Obrajii plini, fac gropițe când zâmbesc, bărbia mică, buzele subțiri, ochii căprui închis... ciocolatii. N-am fost niciodată prea slabă, forme pline și pronunțate, aș zice că m-am cam îngrășat puțin în ultimul timp, dar sunt bine proporționată. Eh, cine mă place, mă place așa cum sunt, îmi zic în gând aruncând o strâmbătură în oglindă...

  Îmi iau berea și mă prăbușesc pe jos în bucătărie. Stau rezemată de un perete cu scrumiera lângă mine. Aprind o țigară și deschid doza... Cald, foarte cald... nici berea nu mă mai răcorește... Îmi place starea asta de amețeală cauzată de alcool, îți face mintea să tacă, te liniștește, îți rupe reflexele mobile și de gândire. Și merge mână-n mână cu tutunul... E plăcut să stau așa cu gândul aiurea, nestresată, a devenit un fel de ritual al meu, petrecut cu mine. Îmi vin ideeile cele mai geniale. Iau decizii fără inhibiții sau să mă preocupe consecințele. Sunt calmă, nu mai înțeleg agitația, îmi creează o nouă realitate în mintea mea, ajutându-mă să evadez din realitatea asta care uneori doare...

  Privesc pe geam luna și stelele... Stau la 10, am panoramă bună. Ciudat, perfect și simetric universul asta. E atât de complex și conectat cu TOTUL că noi de abia îl înțelegem. Mă gândesc ce aș face dacă aș evolua într-o stea... o altă dimensiune, un alt nivel de conștiință.

Pe blocul de-alături (la 15-20 de metrii distanță) observ o siluetă întunecată. Pentru câteva secunde părea că a conștientizat că am observat-o și s-a dizolvat în întuneric. Jur că era ceva acolo care mă privea! Sau poate e doar imaginația mea? Alcoolul?