Capitolul 1 - Profil psihic

    Ce vis ciudat! Nu prea îmi amintesc dimineața ce visez, dar asta a fost aiurea: aveam casa plină de șoricei (arătau ca niște hamsteri), mișunau ce colo colo, eu mă panicasem și nu știam ce să fac cu ei... după o vreme mă trăsnește o idee să îi adun pe toți intr-un lighean cu apă, să îi înec... Asta nu sună a mine, vis tâmpit! Care o fi semnificația? poate un subconștient bolnav...

   7:20, la dracu iar o să întârzii! Nu că ar fi punctualitatea o calitate a mea specială! La muncă... n-am chef de muncă azi. Și poate nici maine... De ce trebuie sa muncească oamenii? ca sclavii zi de zi, să treacă viața pe langă ei? să ajungă la bătrânețe și să se mire că nu au facut nimic? că nu prea au amintiri? De ce ne trebuie bani? De ce nu merge un sistem gen „serviciu contra serviciu”? Adică io mă pricep la haine, de exemplu, cos, fac lucruri mișto, sau personalizate, tu te pricepi la tuns, deci tu mă tunzi și io-ți fac haine, nu merge? Prost, prost sistem... Muncesti o viață întreagă și tot n-ai ce-ți trebuie. De fapt mereu îți trebuie câte ceva, că așa ai fost programat să gândești, casă, haine, mâncare, mașină.. le ai pe toate? Da? Da` nu știi că s-a demodat bluza aia? e din sezonul trecut... Și masina? era ok in `99, acum pare doar o rabla veche... M-ai funcționeaza? degeaba... aaa, i-ai schimbat tot, a ramas doar caroseria din fabricație... am înțeles... Și nici telefonul ăla nu mai e la moda, ar trebui să-l schimbi, între timp au apărut astea cu 3GS, camera, wi-fi etc.. Nimic nu știi! Ești demodat! Așa ne programeaza societatea, să fim consumatori, să avem nevoie mereu de ceva, să ne cheltuim banii pe care îî obținem cu joburi inutile pe chestii inutile... Reclame peste tot care te conving că ai nevoie de produsele lor, creiere spalate în masă! De ce există concurența asta tâmpită și nu își aduc cu toții aportul să creeze UN singur produs bun? Citisem undeva că electrocasnicele sunt fabricate special să se strice imediat dupa ce expiră perioada de garanție. Asta e bună! blenderul meu s-a stricat înainte!
  Cu ce mă îmbrac azi? Mă întreb uitându-mă la grămada de haine aruncate pe canapea, oriunde găsești hainele mele numai în șifonier nu! Nici ordinea nu e o calitate de-a mea... pierdere de timp, oricum până mă hotărăsc cu ce mă îmbrac sfârșesc toate hainele mele afară din dulap, așa că de ce să mă mai obosesc să le împăturesc să le așez în dulap? nu? corect? corect! să gândim practic! nu ne permitem să facem risipă de energie. Facem curațenie o dată pe saptămână în toata casa și e de ajuns... atunci ajung și hainele mele în șifonier...

   Sunt gata! Mi-am facut igiena de dimineață, o fustă și-un maieu că voi muri de cald... Prea cald! 38 de grade... Dar la ce mă așteptam, doar e iulie,mijlocul verii! Mă verific în oglindă: sunt bine. Am uitat ceva? Scanez prin jur rapid... AH!DA! să las mâncare la pisică! De ce nu poate să își procure singură hrana? A, da, am uitat, pentru că stau la bloc!
  Îmi iau catrafusele, și pornesc rapid spre ușă. Tot drumul până în stația de tramvai îl alerg. Ajung în stație, ah! fuck! am uitat să-mi iau bilet! Sigur o să întârzi! Au pus și ăștia cabina de bilete la 500 de metrii distanță! cred că special, să nu mai apuci să-ți iei bilet și să te prindă controlorul să-ți dea amendă! Ajung în tramvai într-un final, mă uit la ceas: 8, trebuia să fi ajuns deja la muncă! Dar lasă, că poate n-a ajuns șefa! Și n-o să observe nimeni! Mă bucuram în sinea mea de noua mea deducție, stăteam în tramvai cu căstile de la mp3 player, date la maxim, se aud așa de tare că poți să asculți muzică lejer doar dacă stai langă mine. Lumea îmi spune că o să surzesc dacă mai ascult muzică așa tare, da` io zic că-s bine dacă am facut 2 ani deja și auzul îmi funcționeaza foarte bine. Și nu ascult muzică chill, nu tată rockăreală! Se uita lumea din tramvai la mine de parcă mi-am luat bluza pe dos. Ce îmi place reacția asta! Sunt o ciudată! Și ce? Voi vă credeți normali? N-are omul voie să asculte un linkin park dimineața la ora 8 tare? Te trezește, i-auzi ce bine le zice: It's like the face inside is right beneath my skin... așa simt si io acum... Bine că nu merg decât două stații că m-a leșinat mirosul asta de transpirație dimineața. Frate voi nu aveți apă? nici nu vă trebuie caldă că e vară, merge și rece... săpun? antiperspirant? e scump? folosiți bicarbonat de sodiu, e eco și ieftin! nu conține parabeni, E-uri, și alte chimicale ca un deodorant și folosit zilnic chiar dă rezultate! (bine cred că dacă mănânci slanină cu ceapă ca gustare între mesele ce au ca fel principal ceafa dă porc, cu cartofi prajiți, și cârnați, evident prăjiți, cu dressing de smântână cu usturoi - muuult, că așa îți place! să aibă gust - și alte d-astea, poți să iți dai cu bicarbonat de sodiu, antiperspirant, deodorant, și ce mai vrei tu, că tot o să puți!)

   Și iar fugă! Ajung în dreptul clădirii și încetinesc ritmul, să-mi calmez respirația. Intru tiptil rugându-mă în gând să nu fi ajuns ultima. Urc scările cu pași mărunți.

- D. iar ai întârziat, D.! îmi face observație soțul șefei. La ce ora trebuie să ajungi tu la muncă?
 
Asta era o întrebare retorică?

- Am întârziat doar 7 minute! mă răstesc io continuând să urc scările. Îi ziceam de dulce în gând. S-a dus acoperirea mea. Dracu să vă ia cu afacerea vostra de familie! Ce se bagă ăsta cu mine în seama? Nu îi e de ajuns că îi bag bani în buzunar? Dar când plec mai târziu cum e? când stau 30 de minute peste program? sau o ora? sau mai mult? Mdaa, atunci nu mai contează! Contează mai mult că întârzii 7 minute!

- Bună dimineața D.! mă salută o colegă. Ce faci?

Ce urasc întrebarea asta de complezență. Chiar nu vezi ce fac?

-Neața! Bine... răspund cu o jumătate de gură și mă instalez. O să fie o zi luuuungă!

Am lăsat lucrurile și îmi fac un energy drink să mă dezmeticesc.

- Ce bei acolo? mă întreabă din nou colega. Asta are chef de vorbă? Nu observă că n-am chef de ea?

- O amestecătură de prafuri, răspund sec.

- Ce prafuri? mă întreabă uimită. Frate asta are limbariță așa de dimineață!

- Nu beau cafea, că nu-mi place, așa că o înlocuiesc cu un energy drink, și ridic paharul în semn de răspuns. Se uită la mine încurcată, mai vrea lămuriri.... Adică o amestecătura de prafuri din plante ce îți dau energie: cacao, scorțișoară, vanilie, lucuma... mai multe, am lămurit-o.

- Aha.Și ce gust are?

- Are gust bun că-i pun și miere, are gust de cacao, scorțișoară. E placut la gust.

   Zicând asta îmi iau tigările și ies pe terasă. Colegul meu era deja asezat pe scaunul de la umbră. De abia se sinchisește să mă salute. Vai! da` nu vreau să te deranjezi! Are căstile în urechi. Nu, nu, nu, nu le scoate! Stai liniștit acolo și ascultă muzică! Uite, vezi?! și io fac la fel! îmi pun frumos căstile în urechi, dau la maxim, așa în caz că îți trece prin cap să vrei să socializăm. Cel mai mult îmi place de colegul ăsta! Nu e prea vorbareț, își vede de ale lui, are și-un simț al umorului mai ironic, cum îmi place mie. Mă uit la el din cap până-n picioare.. îmi place de el? nu, nu la modul ăla. Ar putea să-mi placă? nu, pare prea moale, are trasături de puști deși susține că are 26 de ani, nu i-aș da mai mult de 17. Nici n-are barbă! Mie îmi plac bărbații, nu băieții. Trăsături masculine, corp atletic nu firav, să dea impresia că te poate proteja.
  Sunt la a treia țigară. A urcat și șefa. Se uita la mine ciudat, i-a spus bărbasu` că am întârziat. Mi-a petrecut toată dimineața pe terasă. Am intrat înăuntru din cauza căldurii. Mă trântesc pe cel mai îndepărtat scaun. Aud o conversație între colegele mele. Una din ele tocmai s-a căsătorit de curând, la 22 de ani. Am 21, nu vreau să mă căsătoresc. Niciodată. Căsătoria mi se pare, așa, un ritual inventat de oameni să se oblige să rămaână unul langă altul. O limitare a libertăților. Am observat că lumea se plange dupa ce se căsătorește: (ea) ”nu mă mai scoate în oraș ca înainte!”, ”nu, mă mai iubește ca înainte” sau (el) ”de când am luat-o s-a îngrașat ca o vacă”... Păi, da, fraiere, nu ai avut rabdare s-o cunoști dinainte? S-o observi daca e genul ăla comod? Iubiți-vă, petreceți mult timp unul cu altul, dormiți împreuna, treziți-vă împreuna, că așa vă da-ți seama dacă vă place ce găsiți dimineața, să vezi un om în toate ”metamorfozele” lui. Dacă te-ai decis că îți place tot, sau nu te deranjază așa tare unele obiceiuri mutați-vă împreună. Și stați așa până vă plictisiți unul de celălalt. Pentru ce căsătorie? să nu ”vorbească” lumea? A da! stai că fetele se visează mirese! să se îmbrace și ele în alb, simbol al purității (deși majoritatea nu mai sunt ”pure” de la 15-16 ani), petrecere mare, ești în centrul atenției, ce dacă doar pentru o zi? Și mai pune lumea bani să-ți iei o ciungă (unii visează case, da cică e criză) sau rămâi cu datorii și credite la bancă (ca în cazul colegei mele) că ai vrut petrecere mare, să îți dea societatea și biserica acordul la împuit! Ooo, și biserica, organizație de tip mafiot cere o grămadă de bani pe ritualul ăla care plictisește grav. Că doar o dată-n viață te măriți! (sau așa se presupune cel puțin).

Cea prospăt căsătorită a primit un cadou de ”nuntă”. Entuziasmată desface repede pachetul.

- Vai! mersi mult! Vino să te pup! zice ea cu trei cruci în mână. Erau de lemn de mărimi diferite.

Ce pzd măsii cadou de nuntă e ăsta? îmi zic io în gând. Au reușit să-mi capteze interesul.

- N-ai pentru ce! zice aia care i-a dat cadoul. Casă de piatră și tot ce vă doriți, aruncă ea clișeic și pleacă.

- Ști ce simbolizează nu? întreabă o altă colegă.

- Da, zice aia care a primit crucile.

- Familia! zic amândoua deodată.

- Serios? întreb io din colțul meu cu o sprânceană ridicată și un zâmbet ironic.De când a ajuns un instrument de tortură să simbolizeze familia?
 
Se uitau toate la mine surprinse, avea logică ce spuneam. Nu găseau să-mi dea replica. Sefa se scărpina în cap parcă încercând să-și scoată răspunsul dintr-un colț lăuntric.

- Ei și cu tine acum! îmi raspunde una dintre ele.

- Ciudat cum dintr-un instrument de tortură, de suferință, care aduce moartea într-o agonie chinuitoare, oamenii au facu un obiect de venerație, pupi crucea, te închini, îți faci cruce, e sacră! Pe ea se presupune că l-au omorât pe Isus. O respectăm, mai nou a ajuns să simbolizeze și familia! am scuipat ironic, și toate mă priveau bizar, ceva în genul ”ce nu e în regula cu tine?”. Nimic, sunt mai ciudată.

Ce e în neregulă să gândești diferit? De fapt ce e în neregulă să gândești? Nu să iei totul de-a gata așa cum ți-l dau alții.

  Aia își duce cadoul în dulapul ei, vine se așază pe canapea, deschide televizorul și dă pe telenovele. Eu la mine acasă nu deschid televizorul cu lunile. Plătesc cablul degeaba, mai am și abonament extra. Nu mă uit la t.v. din mai multe motive: 1. mi se pare că îndobitocește, pe unii rău de tot, cred și fac numai ce aud pe la te ve, 2. n-am timp, și dacă am mi-l folosesc în scopuri mult mai educative și relaxante, 3.mă enervează ideea de a-mi spune/sugera alții la ce să mă uit, vreau să văd un film mă duc la cinema, îl trag de pe net etc, știrile nu le suport, nu mă interesează ce se întâmplă în țară și/sau cu alții, ei nu mă cunosc nu-i interesează de mine, pe mine de ce m-ar interesa de ei? Dă sonorul mai tare și se așază mai comod, pe semne că e telenovela ei pe care o așteaptă zi de zi. Plicisită și deranjată mă intorc să privesc ce anume îi captează atenția. Văd că era o telenovelă indiană, cu cadre din alea prelungi menite să accentueze suferința personajelor.

 Urmăream de 5 minute:

- Aia era nevasta lu` ăsta? o întreb pe colega mea.

- Da, raspunde ea ușor deranjată. 

- Și asta e măsa lui sau măsa lu` nevastăsa?

- A lui, raspunde ușor mai deranjată.

Opaa!păi hai că începem să nu ne mai plictiiisiiiimmmm....

- Și asta de ce era în spital? continui eu șirul de întrebari tâmpite.

- A suferit un accident.

- A alunecat pe scari și a pierdut sarcina, nu-mi spune... încerc sa ghicesc cu ironie.

Dupa încă alte 5 minute de întrebari cretine puse de mine, colega mea se ridică de pe canapea și îmi aruncă telecomanda. Cred că s-a enervat că n-o lasam să intre în atmosfera aia melodramatică, care îți smulge câte-o lacrimă.

- Ia! uită-te la ce vrei tu! spunând asta se îndreaptă spre camera ei de lucru.

Renunți? Așa ușor? Nu mai e amuzant...Eh, bine... și așa trebuie să înceapă ”top gear” pe Discovery...

Spre seară eram iar cu căștile în urechi. Le văd că sunt animate într-o conversație. Ce e așa amuzant măi fetelor? Vorbesc de mine, îmi dau seama după privirile amuzate și gesticulare. Mă bucur că vă amuz... Îmi dau o cască jos, la impresii...

- ...ascultă numai muzică d-asta zbuciumată, sifilitică...

-... nu știu ce poți să înțelegi din muzica aia...

- Ce are muzica mea? Sunt interesante versurile, muzica asta are sens dacă întelegi ce spune... încerc eu să găsesc argumente. Ce vrei să ascult? manele? house? minimal? Aia e muzică din care întelegi ceva?

- De ce, nu-ți place manelele?

Mă abțin să n-o corectez...

- O ba da, la petreceri spre dimineață alcoolizată bine! raspund eu cu un rânjet.

- Da` la tine la nuntă ce o să asculți? iar începe asta cu nunta ei, e mândră nevoie mare că a intrat și ea în rândul oamenilor...

- Cine a zis că am de gând să mă marit?

- Păi o să vrei și tu odată și-odată să te mariți... ce muzică o să pui?

- Îi chem p-ăia de la Metalica să bage niște balade... arunc ironic.

- METALICA? îți pleacă lumea de la nuntă!

- E nunta mea, deci fac ce vreau, nu le convine pot să plece... când am ajuns io la concluzii d-astea? cred că mă molipsesc de la atâta lume căsătorită cu familie și copii... Și o să mă îmbrac în negru, că albul e pentru fete virgine, și n-are rost s-o ard inocentă... și n-o să merg la biserică pentru că nu cred în religie.

Am atras toată atenția asupra mea, sigur urmează să spuneți că sunt ciudată, nesănatoasă etc. Ceva nou?

- Doamne fereste! Păi fuge mirele de tine! Te părăsește!

- Cred că dacă o să ajung să vreau să mă mărit cu el o să știe dinainte planurile mele... Și n-o să servesc mortăciuni la masă!

- Mortăciuni? întreabă toate.

- Da, animale moarte gen : porc, pui și mai știu io ce se servește la nuntă. Pun numai vegetale! Crude!

- Nu ești sănatoasă! zice tipa măritată.

- Îți moare lumea de foame!

- N-o să vină nimeni la nunta ta! adaugă șefa.

- Tu n-ai veni? îi arunc o privire batjocoritoare.

- Sincer... recunosc că aș veni de curiozitate, să vad ce îți trece prin minte să faci, răspunde șefa uimită.

- E, vezi? Așa ar veni multă lume, de curiozitate. Și am mulți prieteni care mă cunosc cum sunt. Ce vin la mine la nuntă să mănânce?

- Cum să le dai la invitați să mănânce ce mănânci tu? Dacă tu ești vegetariană crezi că toată lumea e ca tine? Da` n-ar fi frumos să fie? Să nu pui tu acolo o sarma? o friptură? La ce vine lumea la nuntă?

- A, deci tu ți-ai facut nunta să îți chemi neamurile la masă? Să petreceți prin excese de mâncare? Și se presupune că o căsnicie e sacră... De ce să n-o pătăm cu sacrificii animale? De ce să nu sacrificăm niște nou-născuți? Să facem un foc de tabără în mijloc și să dansăm în jurul lui!

- Esti sinistră!

- Încerc doar să-mi demonstrez un punct de vedere! m-am apărat eu.

- Nu știu cum poți să trăiești așa, numai cu ierburi! Nu simți și tu nevoia să mănânci o friptură, o shaorma, ceva? O să se zbârcească carnea pe tine! N-o să mai ai vlagă și energie!

- Daaa, că tu când mănânci o fripturică dă porc, așa capeți o energieeee! Îți vine să bagi flotări, abdomene, să alergi kilometrii! i-o arunc sarcastic... ce mă enervează oamenii care vorbesc în necunoștință de cauză.

- ... .

- Nu-mi vine să fac nimic, după ce mănânci tre` să stai liniștit să se așeze mâncarea... îmi raspunde măritata.

- Asta pentru că bagi mâncare aiurea și corpul tău își cheltuie energia să facă curat, se chinuie să digere prostiile pe care le ingurgitezi și să elimine toxinele. Nu-mi vorbi tu mie de nutriție că m-am interesat mult înainte să devin vegetariană. Iar chestia cu carnea fleoșcăită e un mit, orice om are un aspect aiurea dacă nu face sport. Am văzut oameni la 50, 60, 80 de ani care nu își aratau vârsta deloc, erau frumoși și sănătoși și mâncau hrană crudă de mai bine de 10 ani. Pentru că alimentele pe care le mănâncă majoritatea sunt deja moarte, la peste 46 de grade celsius legumele, fructele, semințele își pierd proprietățile nutritive, să nu mai vorbim de semipreparate pline de E-uri și alte porcării. Cercetează înainte să arunci cuvinte aiurea, citește studii medicale, mărturii ale oamenilor care au încercat... am încheiat plictisită și enervată că trebuie să spun aceeași poveste din nou și din nou oamenilor cu ideei fixe și preconcepute. 

    Cine a zis că manichiuristele și coafezele sunt persoane cu mintea îngustă a avut dreptate. Sunt și excepții într-adevar, dar experiența mea cu ele din ultimele luni mi-a confirmat ipoteza. Sunt plicticoase, bârfitoare și răutăcioase. Nu fac parte din peisajul lor deloc. Ce caut io aici? N-am nevoie de salariul ăsta mizerabil, oricum am bani din alte surse. Credeam că fac ”meseria” din pasiune și talent, dar de cand sunt aici nu prea mi-am mai folosit talentul. Tund numai babe stilul ”găină”, scurt în părți și un moț în calotă. Cea mai oribilă tunsoare, și deloc feminină. Cică să fac permanent... Se mai poartă? Distruge părul, cu timpul afectează rădăcina, sunt alergică la soluția de permanent... Dar te înțelegi cu nebunele? Nu mai bine stau io frumos acasă? Mă plictisesc fără activitate... Știu că sunt ofticate că nu prea le bag în seamă, și consideră că-s cu nasul pe sus, dar chiar nu găsesc subiecte de discuții cu ele. Despre ce să vorbim? despre cum și-a spalat rufele? Ce detergent folosește? Cum a făcut de mâncare? Nu mă interesează subiectele astea de complezență. Nu mă interesează lucrurile cotindiene.

  Au dat pe taraf tv. Ridică sonorul și se uită la mine cu subînțeles,rânjind. Îmi dau ochii peste cap scârbită și îmi bag căștile în urechi. 19:40.... mai am 20 de minute să le suport și plec acasă....