Capitolul 9 - La mare. Care soare?

- Pleci undeva? mă intreabă văzându-mă că îmi fac bagajul.

- Da, răspund fără să-l privesc, fără să mă opresc din împachetat.

- Pot să știu unde? își ia rolul de părinte îngrijorat?

- Poți.

N-am chef de dat explicații... Știu că ai vrea să vi și tu, știu că planificasem să mergem împreună.

- Unde pleci? întreabă după câteva momente de tăcere, observând că nu răspund.

- La mare.

- Cu B.?

- Da. Și cu Ducky și Gabi.

- Unde?

- Unde mergem de 5 ani de zile. În Costinești. Cea mai jegoasă stațiune!

- Când pleci?

- Peste câteva ore, zic uitându-mă la ceas, pe la 3 dimineața.

- Și mie când aveai de gând să-mi spui? După ce te întorci?

- Nu ți-am zis? mă prefac eu neliniștită.

- Ce să-mi zici? Nu mi-ai zis nimic! Dacă nu te vedeam că-ți faci bagajul nici nu-mi ziceai, s-a supăraaaat!

- Eee, ba da ți-am zis, erai cu nasul în monitorul ăla. La cât ești tu de atent la ce-ți spun... am inventat repede o minciună.

- În fine. Cum spui tu. Dar dacă îmi ziceai sigur voiam și io să merg! Așa că nu-mi amintesc să-mi fi zis.

- Ți-am zis și mi-ai zis ceva de genul că o să fi la muncă, și nu poți să-ți iei liber, am mai adăugat câteva argumente. 

- Păi chiar nu pot să-mi iau liber. Data viitoare zi-mi de mai multe ori, mai ales dacă vezi că nu sunt atent la tine, cred că l-am convins. 

La dracu` ce bună sunt la asta! Am nimerit-o la fix!

Se pregătea să se ducă la muncă. Aiurea să lucrezi de noapte...

  Mă uitam la bagajul meu. Prea mare. Ce naiba îmi iau atâtea haine pentru două zile? Am nevoie doar de 2-3 ținute. Mi-am scos aproape jumătate din hainele împachetate. Când sunt agitată reacționez mecanic, corpul se mișcă fără să realizez prea tare ce fac. Mai bine așa, că doar nu stau o lună. După ce mi-am pus tot ce-mi trebuia m-am pus în pat, să mai apuc cîteva ore de somn. Venită de la mucă, fără să dorm prea mult în ultima săptămână, nu cred că voi rezista prea bine weekendul. Nu puteam să adorm. Dar nu de entuziasm. De oboseală și de căldură. Mi-am închis geamurile și am dat drumul la aerul condiționat. Mă strânge oboseala, îmi simt picioarele grele, parcă am mers kilometrii pe jos, mă ard tălpile, deși sunt reci. Am adormit într-un final. Iepurește, trezindu-mă la cel mai mic zgomot,

- Hai mă trezește-te! Într-o jumătate de oră suntem la tine.

M-a sunat B. să-mi dea deșteptarea. Buimacă am început să mă pregătesc. Aveam ochii împăienjeniți, urechile înfundate, nu trebuia să adorm cu aerul deschis. Timp de 3-4 ore cât am dormit mi-a bătut direct în cap. Dracu să o ia de tehnologie, nu e prima dată când răcesc vara de la aerul condiționat. Anul trecut am rămas fără voce. ”D.!!! vorbește cu mine, tipă la mine!! Răspunde-mi!” - mă necăja un coleg în timp ce mă zgâlțâia. Dacă nu pot să vorbesc nu înseamnă că nu pot să te plesnesc...

La 4 dimineața eram pe autostradă în drum spre mare. Oprisem la benzinărie să ne facem provizii de țigări, bere și cafea.

- Nașpa Ursusul ăsta la doză! Are gust pregnant de metal!

- Fată da` pretențioasă mai ești! comentează Gabi.

- N-are gust aiurea?

- Mie asta îmi place cel mai tare. Ursusu pentru mie are același gust, că e la doză că e la sticlă, zice Ducky.

- N-avea altceva. Că îți luam Heineken  sau Carlsberg, dacă găseam, răspunde B.


- Păi mai oprește în altă parte să luăm altceva, găsesc io rezolvarea.


- Da mă, te-ai gândit tu mult! Lasă că o să luam altceva când ajungem în stațiune! mi-a tăiat-o B.. Oricum ajungem repede, că e liber și se circulă bine.


- Oricum până la următoarea benzinărie mai avem ceva, adaugă Ducky.

Cred că a vorbit foarte serios când a zis că o să ajungem repede. Merge cu prea multă viteză și face depășiri periculoase. De când am ieșit pe autostradă stau stresată în scaunul meu de lângă B.. 


- Ia vezi cum mergi, că nu ești singur, îi zic văzându-l că vrea să depășască în curbă. 

N-am învățat niciodată pentru permis, n-am condus în viața mea, dar știu că dacă vezi linie continuă n-ai voie să depășești. Nu sunt paranoică sau fricoasă, dar asta mi se pare un condus cam imprudent.

- Bine măi, copilotul meu! Gata te-ai trezit? se uită la mine râzând.

- Ai avut tu grijă să mă trezești bine, când te-am văzut cum conduci. Mai ai încă 3 persoane cu tine, dacă de viața ta nu-ți pasă. Stau încordată pe scaun de când ai ieșit pe autostradă.

- Da co...ie! În plm am zis că o să intrii în ăla cu renault, mergi cum trebuie în mm, îl înjură Ducky. Nu mai depăși aiurea.

- Era să-mi înghit doza de bere, râde Gabi.  O luam pe Ana la... ( Ana e numele mamei lui B. ) și au început iar glumele de mame...

  Ne-am distrat teribil când am dat drumul la muzică. Aseară înainte să mă apuc de bagaj am tras niște muzică pe un stick usb. Am pus numai muzică de caterincă, de vagabonțeală și voie bună.

  Începuse o melodie de-a Paraziților - o chema...

 N-avea c.r nici ț..e, ca Sandy Bell
Când m-am trezit, m-am speriat: "Băi am f un baiețel!"
Am sărit din pat cum părăsesc puricii blana
Ea sare de gatul meu și spune c-o cheamă Ana
Ana?!? E bună de pus pe ranã c-are culoarea ca Rivanolu'
Și-a înzestrat-o Domnu' sa-i placă pl mai mult ca Mallu'

- I-auzi co..ie ce zice ăsta de măta! HAHAHAHAHA!  E recunoscută Ana! Ha ha ha ha! râdea Ducky de mai avea puțin și leșina.

- E recunoscută Ana, doar io m-am ocupat de imaginea ei, am impresariat-o! adaugă Gabi. Sunt peștele ei oficial!

Ducky era pe jos pe sub banchetă de râs. A mai auzit melodia asta, dar acum cred că a picat la fix pentru glumele lor.

- Ce aveți mă cu măsa? Că e femeie de treabă! încerc io să-i mai potolesc.

- E, e, toată lumea știe! Îi place pl mai mult ca mallu`! N-o mai dai jos, te nenorocește. M-am luat cu ea, că de ce nu-i plătesc pensie alimentară lu` fiimiu,  face Gabi cu ochiu spre B., că n-o mai vizitez ca înainte, a înebunit!

- Are buzele vinete, e cât casa! Are vibratoare d-alea de negrese pe sub pat! Îl trimite pe bărbasu` de acasă mereu, cică să vin pe la ea, că se simte singură!


O chema Maria, era verde-n cap
Când a descoperit pl (hãhã!), s-a sufocat

- I-auzi și lu măta i s-a făcut părul verde de la atâta... a început B., fericit că putea să înceapă și el glumele porcoase despre măsa lu` Ducky.


- Maria e celebră! Toți șmecherii ăstia cântă despre măta: Santana, Scooter, Ricky Martin. Le-a frânt inimile! continuă Gabi.

- Hai că tu ai scăpat! mă uit la Gabi, de măta nu zice nimic!

- De cine mă, de măsa lu` Gabi alias G. F. [gi fi]?!! zice B.

- N-are nevoie de reclamă! continuă Ducky.

- Găletușa Flocoasă [G.F.] e veterană! Aia face trotoaru` de mică.

- Ha ha ha  haha! Face borduri, autostrăzi, trotuare! Hahaha! E AS! ești nebun?  râde Ducky iar isteric.

- Păi și de ce n-ai luat-o co...ie cu noi la mare? Să facem și noi bani cu ea? Dacă e profi? întreb eu acaparată de glumele lor tâmpite, și să-l răzbun pe B., pentru glumele lor de mai devreme.

- Ce să mai facem bani? E supărată că i-am luat io banii produși să plec la mare cu ei! zice Gabi.

- Păi numai io i-am lăsat o grămadă de bani. I-am zis ”Ia, fă, să-i dai lu` fimiu, să aibă și el de o ciugă la mare”. Ce ți-a zis? ”Nenorocitule! Îmi iei banii mei munciți din greu!....” a continuat B. cu un dialog imaginar între mamă și Gabi foarte greu de reprodus. 

Trebuie să recunosc că la glume d-astea de mame B. e cel mai porcos dintre toți. La un moment dat trebuie să-l oprești, că îi merge gura și imaginația aia bolnavă în continuu.  Astea sunt glumele lor de când i-am cunoscut, cred că le au de când erau puști și n-or să le lase nici când vor avea vreo 40 de ani...

  Ajunși în Costinești, am rămas cu Ducky lângă mașină în fața unui magazin. B. și Gabi s-au dus să caute cazare. Mi-am luat un Heineken, Ducky o cafea. Prea multă cafea beau băieții ăștia. Cred că au băut un litru până acum.

- Vreți cazare? ne întreabă un om cu o pancardă în mână, pe care scria ”cazare”.

- Nu, nu! răspunde Ducky mestecând în cafea, fără să-l privească.

- Cum nu vrem co..ie? De ce n-ai întrebat măcar de preț, condiții ceva? mă uit la el contrariată, l-a mai întrebat cineva mai devreme și tot cu ”nu” a răspuns.

- Lasă că s-au dus ăia să caute, îmi aruncă plictisit.

- Da, dar asta nu înseamnă că nu putem să punem și noi niște întrebări când ne întreabă lumea dacă vrem cazare!

- Dă-i-n plm cu cazarea lor! lu` ăsta chiar nu îi pasă de nimic; oricum Ducky e genul ăla de om delăsător, leneș, neinteresat de nimeni și de nimic; doarme toată ziua, își face somnul de frumusețe mai rău ca domnișoarele; dacă vorbești cu el la telefon, stabilești să te întâlneși cu el în 10 minute, după 10 minute dacă-l suni înapoi o să ai surpriza să nu-ți mai răspundă, că doarme!

   După câteva zeci de minute ne-am dus să ne cazăm. Au găsit o pensiune drăguță aproape de plajă. M-am cazat cu B. în cameră. Prietenii lui nu știu de ”angajamentul” nostru, și ne prefacem că încă suntem împreună. De fapt eu știu că mă prefac... nu cred că pot să spun același lucru și despre B....

   Am despachetat și ne-am dus să mâncăm, la o terasă. Eu mâncasem vreun kilogram de  caise pe drum. Așa că doar mi-am mai luat de băut. Se anunța vreme caldă, nu era nici 8 dimineața și deja se simțea căldura dogoritoare. Aerul sărat și umed îmi invada plămânii împreună cu fumul de tigară. Am rezistat aproape o săptămână fără alcool. Acum recuperez. Până la prânz o să fiu K.O. Și așa a fost...

Pe urmă somn. M-am trezit cu nasul înfundat, durere de cap, foame și sete. L-am scuturat pe B. până s-a trezit și el. Ne-am dus la băieți în cameră să-i trezim. După câteva înjurături primite, ne-am hotărât să mergem singuri să mâncăm. Era 6 seara. Soarele nu mai era așa puternic.Nu facem plajă azi...

  Mi-am permis să fac o excepție și mi-am comandat o pizza quattro formaggi. Am împărțit-o cu B., dar și așa am regretat după ce am mâncat. Mă durea stomacul foarte tare, cred că voia s-o scoată, ne mai fiind obișnuit să digere așa ceva de multă vreme. În perioada asta a verii am consumat aproape numai fructe și legume nepreparate, în proporție de 95% . Când aproape terminasem au sosit și fii rătăcitori. Am mai stat și cu ei.

Am făcut o baie scurtă în mare, aproape se întunecase și nu prea mai erau oameni pe plajă. Abia se mai distingea nisipul de chiștoacele de țigară și gunoaie. Cât timp stau la plajă scrumez în dozele de bere, și adun toate gunoaiele de pe lângă șezlongul/prosopul/cearceaful meu, chiar dacă nu sunt ale mele. Mă scot din sărite românii nesimțiți care lasă gunoi în urma lor, mai ales în mijlocul naturii. Aproape că îi urăsc pentru obrăznicia de a profana o pădure/pajiște/etc ca să-și facă ei damblaua de a pune o mortăciune pe grătar, de a bea și a mânca până le crapă burțile, și după aia  pleacă lăsând un covor de gunoaie, dovadă a distracției lor.

    Pe urmă duș, și pregătire de ieșit. În Costinești nu te duci dacă vrei să dormi noaptea. E poluare fonică, auzi muzică din toate direcțiile, sunt două mari discoteci care își fac reclamă în continuu cu niște jeepuri pline de boxe.  Se plimbă printre străzi și te invită la superpetrecerea, cu supertrupe în supermegadiscoteca lor.

  Ne-am oprit la insistențele mele în micul părculeț de ”distracții” al stațiunii. Voiam să mă dau în ceva. Ăștia nu voiau să se dea niciunul. Fricoși.

Acum 5 ani, eram cam în aceeiași formulă. Atunci i-am cunoscut pe B. și pe Ducky, pe Gabi îl cunoșteam de mai mult timp. Ne-am dat toți în roata aia mare cu trenulețul ăla care se învârte. Nu știu cum se numește. Când a început drăcovenia să se balanseze pe șine au pornit țipetele. Se speriaseră și mai rău când am rămas timp de cîteva secunde suspendați cu capul în jos. Cred că a fost o defecțiune ceva. Tipau toți 3 mai rău ca niște fete din spate.

  De data asta nu i-am mai convins, cică le place să-și țină mâncarea în burtă. S-a urcat doar B. cu mine, probabil să nu mă lase singură. Am ales o chestie care se învârtea repede, ridicându-se la o înălțime amețitoare. Eu râdeam și B. țipa. Mi-au dat lacrimile de la adrenalină. Îmi place hormonul ăsta, te face să simți că trăiești, dar nu-mi dadeam sema dacă e produs de entuziasmul de a privi toată stațiunea de la câțiva zeci de metrii în superviteză sau de frica de a nu se prăbuși coșmelia aia instabilă cu mine, care scârțâia din toate încheieturile.

  Ne-am dat jos cam șifonați:

- Ce e fă, ți-e rău? îl întreabă Ducky pe B.

- Sunteți cam verzi la față! zice Gabi.

- Io n-am nimic, m-am apărat. B. s-a speriat rău.

- Te-am auzit cum țipai de aici. Io ți-am zis să nu te dai!

  Am luat-o spre faleză. Am vazut un tip înalt, gras, îmbrăcat într-o pereche de scutece gigant, cu bonețică,  pe cap și suzetă în gură. Avea o pancardă în mână pe care scria că roagă doamnele și domnișoarele să-l înfieze.

  Am mîncat o shaorma vegetariană. Noroc că la mare au de toate, mi-am facut-o din toate legumele pe care le aveau, mai puțin ceapă și măsline. Nu-mi plac chestiile iuți, usturătoare, înțepătoare, fie că e  vorba de ceapă, usturoi, ardei iute, sau mai știu eu ce legumă. Nu suport gusturile persistente, și mi se umflă și papilele gustative de pe limbă.

  B. era absorbit de toată faleza aia. Voia să mănânce de toate. Ne plimbam de la un magazin la altul. Și d-aia, și d-aia, și gogoși, shaorma, hamsie, porumb, clătite. Tot ce vedea voia și el. Nu e de mirare că acasă la el când îi e foame lasă frigiderul în doliu! I-a trecut greața de la învârteală!

   Din loc în loc ne opreau oamenii să-i ceară ochelarii gigant, galben-albastru, ai lui Ducky, să se pozeze cu ei. Zece mii! îmi ziceam în gând. Măcar să ne alegem și noi de-o ciungă.






Ne-am oprit la terasa noastră preferată, Căluțul Alb (white horse). Muzică bună, aglomerație, bere rece. Se întinsesera oamenii, pe iarba dimprejur, pe scarile de la intrarea în terasă. Veselie, gălăgie, țopăială... N-am putut să rezist mult, obosită și cu febră, m-am decis să mă duc în cameră pe la 1-2 noaptea.

- Ce faci mă te dai rănită?

- Am febră! Am dormit cu aerul deschis. Mi-a bătut în cap la 18 grade!

- Vrei să-ți luăm niște pastile ceva? întreabă B. îngrijorat.

- NU! N-am mai luat o pastilă de nu mai țin minte, îmi revin io. Sunt doar obosită. Mă duc să dorm. Dă-mi cheia de la cameră.

- Vrei să vin cu tine?

- Pentru?

- Nu știu, să nu stai singură... vai ce îngrijorat ești...

- Nu mă, stai liniștit, că nu mă supăr. Rămâi cu prietenii tăi că n-am venit degeaba la mare. Am venit să ne distrăm. Asta e, dacă mi s-a făcut mie rău. Asta nu înseamnă că trebuie să stea toată lumea după mine.

  Drumul până în  cameră mi s-a părut extrem de lung. M-am prăbușit în pat. Am adormit. La un moment dat m-am trezit speriată. Se auzeau niște țipete, striga o ea:

- Vine, vine, vine!!!

  Am început să râd când mi-am dat seama ce se petrecea. Pereții subțiri în pensiunile astea de la mare...

  Au obosit repede, scârțâiturile s-au oprit, am putut adormi din nou. Nu l-am simțit pe B. când a ajuns în cameră.
M-am trezit prima dimineața. Ăștia dormeau toți. Mă simțeam mai bine, mă simțeam NOUĂ. E plăcută senzația pe care o ai după ce bolești, ai impresia că ți s-a dat o nouă șanță la viață, un nou început, un nou corp. Dacă aș avea și grijă de el... Am citit undeva că boala apare ca răspuns al sufletului, sinelui superior, ca o avertizare că nu ești pe calea cea ”bună”; o da, cu siguranță nu sunt!

  Ziua s-a desfășurat cam la fel ca ieri, trezire, terasă, băut, mâncare, băut, somn, baie seara în mare, terasă, băut, duș, Ne-am bălăcit mai mult. Am stat în apă vreo 3 ore, până s-a înserat bine. Am facut multe sărituri de pe umerii lui B., am luat multe burți, am înghițit multă apă, ne fluiera salvamarul mereu că noi înotam numai în apă adâncă.

Căluțul Alb. Am prins un mini recital al unui tip, ce zicea că a primit o chitară de ziua lui și vrea să ne cânte și să ne încânte. A interpretat melodii cunoscute ( metallica unforgiven, pink floyd, vali sterian amintire cu haiduci, etc), toată lumea a fost foarte încantată de el. Îl aclamau și parcă voiau să mai cante ceva, când se pregătea să părăsească ”scena”; și a fost drăguț și a mai cântat ceva.

  Am dansat, cântat, și țopăit toată noaptea. Cei 3 mușchetari se întreceau care să mai aducă câte un rând de bere la masă. Nici nu terminam berea că se ridica unul dintre ei și mai venea cu 4 beri.

  Depănam amintiri din anii trecuți de la mare. Acum un an, Gabi a mai venit cu prietena lui (Alexa), sora prietenei lui și iubitul ei (Hitler, în ciuda poreclei țin să specific că tipul era foarte calm, răbdător, și supus -ei- ,care era prieten cu B., Ducky și Gabi de mult timp). Sora prietenei lui (Ana) era o otrăvită ce ne-a stricat toată vacanța cu figurile ei, comentariile și criticile la adresa tuturora. Nu știu cum o suporta băiatul ăla, că majoritatea criticilor erau la adresa lui. În ultima seară i-am ”pierdut” pe amandoi pe faleză, pe Hitler și pe Ana. Am mers noi 5 la White Horse, unde ne-am mai întâlnit cu niște cunoștințe.  Pe la vreo 5 dimineața băieții se întinseseră bine de tot la vorbă și la băutură. Alexa s-a ridicat de la masă, că ea pleacă acasă că îi e somn, Gabi fără să se sinchisească de ea i-a zis să facă cum vrea. Văzându-i că nici unul nu reacționeză, și o lasă să plece singură spre casa pe care o închiriasem, m-am ridicat și m-am dus după ea, fie s-o conving să mai rămână, fie s-o însoșesc. Cât timp discutam cu ea, la vreo 50 de metrii de terasă, am observat că se ridicaseră și ei de la masă, pe semne că nu mai voiau să stea singuri. De pe drum am mai luat niste bere. Când am ajuns în casă, Ana și Hitler dormeau. Casa din lemn, se auzea cam tot prin ea.

- Hitleeeeeer!!!!! Hai la peșteeeee!!!! striga Ducky trotilat.

Se luminase, deja, afară.

- Anaaaaaaaa!!! Hai la plajăăăăăă!!! de data asta bătea cu pumnul în tavan.

- TREZIREA BĂĂĂĂ!!! strigau toți trei în cor (B., Gabi și Ducky).

Alexa încerca să-i potolească dar mai rău îi întărâta:

- Șttttt!!!!

- Nu doarme NIMENI!!!

- Nu doarme NIMENI!!! Îmi bag pl!!! țipa Ducky.

- Ce bă vă e somn?!! zice Gabi.

- Haide bă la peșteeeee!!! continuă B.

- NU doarme nimeni!!!

- Hitleeeer!!! Haide bă să beeem!!!

- Anaaaa!!! Pierzi bronzul de dimineață!!!

- AAAAAAAAAAAAAA!!!!! UUUUUUUUUU!!!!!!! OOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!! țipau toti trei ca nenorociții în cor.



- Ai plecat, ne-ai părăsit în terasă!

- Ai fugit de noi! 

- Ne-ai lăsat singuri la masă!

- Păi e frumos fată așa? Când am vazut că te-ai ridicat de la masă să pleci după aia îmi venea să te plesnesc!

- Era prietena ta fraiere! Tu ar fi trebuit să te duci după ea! m-am apărat eu de reprosurile lor.

 - Păi am lasat-o să plece dacă asta voia! Dă-o-n măsa! De la tine nu mă asteptam!

- Ne-ai dezamăgit!

- Când mă uit să văd unde e D., stânga, dreapta, ia-o de unde nu-i! O văd că deja prinsese viteză!

- Ai fugit de noi, trădătoareo!

- Mai dă-mi și mie niște bani! îmi zice B.

- Pentru? ridic o sprânceană.

- Să mai luam un rând!

  Am încercat să-l conving că toată lumea avea destulă bere, dar poți să te întelegi cu un om beat? Care nu bea de fel și acum încearcă să recupereze? L-am lăsat în pace și i-am dat ultimii mei bani din portofel. La un moment dat aveam câte 3-4 beri de fiecare, nu înțelegeau argumentele mele, cum că e cald afară și se încălzește, că mai bine luăm după ce terminăm sticla, nuu, cică să fie!



   Câteva ore mai târziu ne trezim toți buimaci, mahmuri și obosiți. Am dormit vreo 2 ore, mai bine nu ne mai culcam deloc. Trebuia să mergem acasă, minivacanța noastră se sfârșise.

- Fiule tu ai sânge în alcool, nu alcool în sânge! îl tacinează Ducky pe B.

- Lasă-mă că îmi e rău! își duce B. o mână la cap și-și freacă fruntea.

- Nu vreau să încep cu ”ți-am zis io!”, așa că nu te mai văita! Să nu te aud! l-am certat eu.

  Pe drum ne-am oprit din parcare în parcare, soarele dogorea, amplificându-ne și mai tare starea.

Stăteam lângă o benzinărie, să fumăm o țigară și să ne bem cafelele. Căscam întruna.

- Ce-ai fă? Ești cam galben la față!

- Îmi vine să vomit! răspunde B. Mai ai bani?

- Ai idee câți bani am cheltuit aseară? Pardon, mi-ai cheltuit? Vreo câteva milioane, pentru că tu ești prea idiot ca să ști când să te oprești! Mai am vreo două sute de mii, m-am răstit la el.

- Eu nu mai am deloc!

- Nu e problema mea!

- Dă-mi și mie să-mi iau o apă ceva că mi-e rău!

I-am dat în repezeală și cu nervi bacnotele, aproape că le-a scăpat pe jos. S-a întors înapoi cu o sticlă de apă, și un foietaj cu ceva și mânca din el.

- Vrei? mă întreabă în timp ce mai lua o gură din el.

-  Nu mai mânca porcării d-astea dacă ți-e greață.. Ești prea cretin să observi că ti-am dat cam mulți bani pentru o apă?! i-am scuipat cu venin.

- Adică? întreabă încurcat.

- Mie nu mi-ai luat nimic? ridic tonul mai tare.

- Ce să-ti iau? Na apă, dacă ție sete, îmi întinde sticla.

- Frate, ești idiot rău, îi dau peste mână, deci chiar nu-mi vine să cred! Esti retardat și inutil. Ai creier degeaba, că nu-l folosești niciodată!

- Fată, da` urât faci când nu dormi cât trebuie! încearcă Gabi să mă mai calmeze.

- Are nervi, dă-te din calea ei că te plesnește! râde Ducky și-l trage pe B. de lângă mie.

- Du-te să-mi iei și mie ceva! îi spun pe un ton poruncitor.

- Nu mă mai duc prin soarele ăsta!

- Lasă că mă duc io atunci! Dă-mi restul! răbufnesc.

Ducky si Gabi, îi dădeau coate, și încercau să-i transmită din priviri lui B. să nu mă mai calce pe coadă și să-mi facă pe plac.

- Ce vrei să-ți iau?

- Acum după ce m-ai enervat, nu te mai duci, mă duc io! Că tu ești prea imbecil să faci un asemenea efort! Dă restul!

- Hai gata termină. Zi ce vrei să-ți iau. De mâncare? De băut?

- Ce crezi că poți să îmi iei mie de mâncare de la o benzinărie? Ce aș putea să mănânc? Folosește creierul, nu mai pune întrebări tâmpite și inutile.

- Atunci doar de băut?

- Da.

- Ce?

- N-ai plecat? Nu știu, vezi și tu ce are. Mă cunoști de 5 ani și tot pui întrebări . Fă-mi o surpriză, răspund sarcastic.


- Gata ești mai calmă acum? mă întreabă Ducky cu un zâmbet timid pe față.

- Mda... sorb din cutia de bere în timp ce expiram fumul de țigară.

  Cel mai bun remediu de trezit din mahmureală e să mai bei ceva, durerea de cap trece după o bere, aproape instant. După un sfert de oră am oprit iar, B. și-a vomitat foietajul de cireșe....

.....................................................................

A doua zi la muncă:

- Da` nu ești bronzată deloc!

- N-ai prins vreme bună?

- Ba da!

- Atunci de ce nu ești bronzată?

- Pentru că nu-mi place să stau la soare să mă prajesc...

- Măcar pe drum și tot te-ar fi prins soarele puțin...

- Îmi dau cu cremă cu factor de protecție pentru bebeluși...


- Atunci de ce te duci la mare? ce întrebări tâmpite...


- Pentru distracție...